CHELTUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A da bani pe ceva necesar sau de prisos: are avere mare și-și cheltuește venitul... în faceri de bine (I.-GH.); (P): anevoie se cîștigă, lesne se cheltuește ¶ 2 Ⓕ A pierde vremea, a petrece (într’un loc): au cheltuit boierii cîteva zile acolo (LET.) ¶ 3 Ⓕ A risipi: nevoia de a-și ~ forța înmagazinată a tinereții (VLAH.) II. vb. refl. 1 A face cheltueli: De unde v’ați cheltuit, Dumnezeu să vă ’mplinească însutit și ’nmiit (MAR.) ¶ 2 Ⓕ A se osteni (ca să izbutească) [ung. költeni].