CHEMA (chem) vb. tr. 1 A striga pe cineva ca să vie ¶ 2 A spune cuiva să vie; a trimite după cineva: auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaș dibaciu, a trimis să-l cheme (ISP.) ¶ 3 A se numi, a avea numele, a-i zice pe nume: După ce e urîtă, o cheamă și Neaga (PANN) ¶ 4 ⚖️ A cita în fața justiției: ~ la judecată ¶ 5 A pofti, a invita: ~ la nuntă ¶ 6 A spune să se adune, a convoca; (P) (biblic): mulți chemați, puțini aleși ¶ 7 A provoca: dacă-l chemă la luptă Anteu, nu se dete înapoi (ISP.) ¶ 8 A evoca; a invoca. II. vb. refl. 1 A se numi, a avea numele: nu știu cum se chiamă asta pe romănește ¶ 2 Ⓟ A se zice: mă chem că sînt bogat, lumea zice, crede că sînt bogat; cum se chiamă, cum s’ar chema, cum s’ar zice [lat. clamare].