CHEZĂȘUI (-uesc) I. vb. refl. ⚚ ⚖️ A se pune chezaș, a da chezășie, a garanta, a-și lua răspunderea unei datorii făcute de altul: cine se chezășuește pentru o datorie, de nu va plăti datornicul... însuși el să plătească (LEG.-CAR.). II. vb. tr. și intr. A garanta: lumina stelelor... unită cu lumina candelelor... chezășuiau seninătatea nopții (BOL.); cine chezășuește pentru acele ajutoare ce se făgăduesc? (BĂLC.).