CHIBZUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A se gîndi într’un fel și ’ntr’altul cum să facă, a cerceta cu mintea dacă e bine sau nu (să facă ceva): Basta chibzuia cuprinderea cetăților ardelene (VLAH.); aceștia chitzuiau cu ce moarte să-i omoare (ISP.); a se socoti, a reflecta, a delibera ¶ 2 A-și ~, a-și închipui. II. vb. refl. A sta la chibzuri, a sta la gînduri, a socoti într’un fel și ’ntr’altul: începuse a se ~ cum să facă ca să scape nevătămat (ODOB.) [ung. képzelni].