CHICHIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Lădiță: sînt... mici și strîmte chichițele ierbilor deftoriei mele (CANT.) ¶ 2 Lădița (de la trăsură) de sub capra vizitiului: (ședeau) alții pe ~, în codîrlă și pînă și peste coviltir (ISP.) ¶ 3 Despărțituri într’o ladă: aceste memorii se găsesc în chichița lăzii de sub icoane (DLVR.) ¶ 4 Ⓕ Mijloc, cuvînt șiret prin care caută să scape cineva dintr’o încurcătură, tertip, șiretlic, subterfugiu, pretext: a căuta o ~, o să-ți vie poate greu... pîn’ te-i deprinde cu chichițele meseriei și cu lumea (VLAH.); a umbla cu chichițe; cu chichițe și cu momițe vrei să-mi iei tot din pungă ¶ 5 pl. Ⓕ Mecanism, meșteșug ingenios.