CHINUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A produce suferințe, dureri grozave, a aduce chinuri: frigurile îl chinuesc grozav ¶ 2 A căzni, a tortura: Muma pădurii îi va ~ băgîndu-le mîinile în căldarea cu jăratec (ISP.) ¶ 3 Ⓕ A cauza o grozavă suferință morală: ideea că n’are cu ce trăi îl chinuia și zi și noapte (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A se căzni să dea unui text, unui cuvînt, o interpretațiune silită, un înțeles contrar celui pe care-l are în realitate. II. vb. intr. și refl. A suferi chinuri grozave: mi s’ar rupe inima să te văd chinuind (MERA).