CHIP (pl. -puri) I. sn. 1 Imagine: Dumnezeu a făcut pe om după ~ul și asemănarea Iui ¶ 2 🔷 ⛏ Portret, bust, statuă, figură sculptată: mă opresc gînditor în fața ~ului de bronz al falnicului Basarab (VLAH.); ~ cioplit, idol ¶ 3 Gravură, ilustrație, poză: copilul se joacă între ei cu o carte mare cu ~uri (BR.-VN.) ¶ 4 Înfățișare, față, figură: era mic de stat, avea ~ul blajin și oare-care stîngăcie în mișcări (GN.) ¶ 5 Formă: din capul leului făcu o glugă în ~ de coif (ISP.) ¶ 6 Semn: face ~ mîței care se ținea pe lîngă dînsul să iasă pînă afară (SEV.); începu să dîrdîie pe picioare în ~ de joc și de veselie (DLVR.) ¶ 7 Fel: în ~ul acesta; gazda se sili în toate ~urile să-l oprească de la această hotărîre a sa (ISP.); fel și ~ sau în fel (uri) și ~ uri, în toate felurile; ~uri și ~uri, tot felul; nici într’un ~, nicidecum ¶ 8 Mijloc: nu-i alt ~ de scăpare; nu putem trăi... de n’om face toate ~urile să scăpăm de hîrca de babă (CRG.) ¶ 9 Putință: p’acolo nu mai era ~ de traiu (ISP.); a nu avea ~, a nu-i fi cu putință, a nu putea nicidecum. II. CHIP, CHIPUL, CHIPURILE adv. Cum s’ar zice, așa zicînd, ca și cum (ar fi), numai așa (de ochii lumii), de formă: în anii următori a fost, chipurile, belșug și s’au făcut de toate (VLAH.); venise popa să caute, chipurile, liniște la cumnatul Cuțiteiu (CAR.); îi iertă împăratul de vr’o osîndă, chipul (ISP.) [sl. kip < ung. kép].