CHIPIU, chipie, s. n. Un fel de șapcă cu fundul rotund și tare și cu cozoroc, care face parte din uniforma militarilor, a funcționarilor de la căile ferate etc. V. caschetă, capelă. Controlorul își ridică chipiul, își șterse fruntea. DUMITRIU, N. 7. Plutonierul... își scoase chipiul vînăt-albăstrui și-l așeză pe masă, întors, cu cozorocul în sus. MIHALE, O. 464. – Pl. și: chipiuri (SADOVEANU, O. VI 238).