CHIRIE sf. 1 ⚚ Suma ce se cere sau se dă pentru folosința unui imobil pe un timp determinat: a lua, a da, a ținea cu ~; Sărmanii oameni n’au plătit chiria Și boarfele în drum li-s aruncate (VLAH.); (P): gura nu cere ~ (PANN), nu te costă nimic dacă vorbești, dacă spui ce știi ¶ 2 Plata pentru folosirea pe un timp hotărît a unei trăsuri, a unei căruțe, a unui cal, etc. ¶ 3 Prețul plătit sau luat pentru un transport cu carul, cărăușie: unde pui chiria de aice pînă la Dunăre? (ALECS.); (P): chiria deșteaptă pe chirigiu (PANN) [tc. kirà; cf. srb. blg. kirija].