CHIUITURĂ (a chiui) Scurtă poezie lirică, limitată de obicei la două sau patru versuri, cu caracter hazliu, uneori satiric, rostită la joc, cu scopul: de a conduce jocul: Ex. Numai lin și lin și lin, Ca soarele pe senin; Ca luna prin nourele, Ca dorul mîndruței mele. de a îndemna la joc și de a crea o atmosferă de voioșie: Ex. Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă, C-așa-i jocul românesc, Obiceiul batrînesc. de a ironiza defecte omenești: Ex. - Haide, fată, la ogor! - Ba, mamă, ochii, mă dor! - Hai, copilă, la jucat! - Stai, mamă, c-amuș mă gat! de a satiriza unele moravuri: Ex. Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți! Săracele sutele Cum mărită slutele! Chiuiturile, o parte însemnată a creației folclorice, de o mare varietate și bogăție, mai sînt cunoscnte și sub denumirea de strigături (v.).