CHIVERNISI (-sesc) I. vb. tr. 1 ‡ A administra, a cîrmui: cei în vîrstă sînt stăpîni să-și chivernisească averea lor cum vor vrea (LEG.-CAR.) ¶ 2 A căpătui, a da mijloace de traiu, a pune în pîine: Tu dar voesc și pe mine ca să mă chivernisești (PANN). II. vb. refl. 1 ‡ A se purta, a se conduce ¶ 2 † A trăi din ceva (dintr’o slujbă, etc.): Cu ce te chivernisești acum? -Cu slujba (FIL.) ¶ 3 A trăi cu socoteală, cu economie: se chivernisia omul ca să-i ajungă agoniseala muncii sale (ISP.) ¶ 4 A se căpătui, a se procopsi: m’am chivernisit cum se cade, ajungînd să am o stare destul de bună (CAR.) [ngr. κυβερνώ < κυβέρνησα].