CIOB (-buri) sn. 1 Spărtură dintr’o sticlă, oglindă, oală sau din ori-ce alt vas fărîmat în bucăți, hîrb: sclipitoare ca niște cioburi de oglindă în bătaia soarelui (VLAH.); rîde ~ul de hîrb 👉 HÎRB ¶ 2 Fund de oală spartă, umplut cu grăsime, întrebuințat ca opaiț: o colibă în care ardea un opaiț în ~ (ISP.) ¶ 3 Pr. ext. Bucată dintr’un obiect sfărîmat: un lac de sînge închegase pe cioburile viorii (DLVR.). [ung. csoba „butoiaș^”].