CIOMAG (pl. -mege) sn. 1 Băț gros, noduros, bîtă (🖼 1197): găsește sat fără cîini, umblă fără ~ (PANN) ¶ 2 Lovitură cu ciomagul: îți umflă ceafa de pumni și spatele de ciomege (PANN); (P): cine nu ’nțelege de cuvînt, nici de ~; ajunge un ~ un car de oale, o vorbă e de ajuns pentru cine vrea să priceapă [tc. čomak].