CIOPLI (-lesc) I. vb. tr. 1 A tăia dintr’un lemn cu cuțitul, cu dalta, cu barda, cu toporul, etc.: toroipanul pe care și-l cioplise el dintr’un lemn nodoros (ISP.) A netezi o piatră cu o daltă lovită cu ciocanul: începînd să cioplească un bolovan de piatră (DLVR.) ¶ 3 ⛏ A scobi (în mod grosolan) figuri în lemn sau în piatră, a sculpta ¶ 4 Ⓕ A subția, a îndrepta întru cîtva firea, purtarea sau mintea grosolană a cuiva, a civiliza: mojicimea este lăsată pe mîna Rușilor și Bulgarilor să-i cioplească (ISP.); (P): e nevoie să tai pom și să cioplești om (PANN). II. vb. refl. A se subția, a-și mai pierde din grosolănie, a căpăta o spoială de civilizație: ajunse să fie mîna dreaptă a împăratului, atît se ciopli și se subție în puțină vreme (ISP.) [ung. csupolni].