❍ CIOT (pl. -oturi) sn. Mold. Bucov. 1 Nodul rămas în trunchiu după tăierea unei crăci: ciolanele îi es de subt piele ca ~urile unei buturugi (GRL.) ¶ 2 Nod făcut în ață: cînd coși ceva, nodul sau ciotul... nu se face cu mîna stîngă (VOR.) ¶ 3 Ⓕ Om sau copil mic, scund: copilul, un ~ numai de doi ani, se uita spărios la cei veniți (SAD.) [comp. ung. sut].