cireși pnh vz cineși corectat(ă)

CIREAȘĂ, cireși, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireșe] – Lat. ceresia (= cerasea).

CIREȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

ceraș sm vz cireș

cerașă sf vz cireașă

chirașă sf vz cireașă

cineși pnh [At: PSALT. SCFL 31 / V: (înv) cene~, cire~, cere~ / E: cine + și] (Înv) Fiecare. corectat(ă)

cirașă sf vz cireașă

cirăș sm vz cireș

cireașă sf [At: (a. 1708) ANON. CAR / V: cera~, cerașe, ce~, ~ra~, ciu~ / Pl: ~eșe și (pop) ~eși / E: ml ceresia] 1 (Bot; șîc ~-albă, ~-altoită, ~-amară, ~-oltoană, ~-pădureață) Fruct comestibil al cireșului (1), mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. 2 Fruct al pomului Prunus avium Si: cireașă-amară. 3 (Bot; îc) ~-de-Ispas, ~-de-Mai, ~-de Sân-Petru, ~-drăgănea, ~-dulce, ~-lipicioasă, ~-moacră, ~-pergaviță Fruct comestibil al pomului Prunus duracina Si: cireașă-pietroasă. 4 (Bot; îc) ~-păsărească Fruct al pomului Cerasus avium. 5 (Bot; reg; îc) ~-șelană, ~-țepeșă Fruct cărnos, rotund, cu coada lungă, care are o culoare albă-gălbuie. 6 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la o ~ coaptă A privi cu mare admirație (și poftă). 7 (Pop; îe) A avea trei ~eșe A fi la menstruație. 8 (Bot; reg; îc) ~șa-lupului Mătrăgună (Atropa belladona). 9 (Bot; reg; îc) ~șa-Ovreiului Păpălău (Physalis alkekengi). corectat(ă)

cireneși pnh vz cineși corectat(ă)

cireș sm [At: ANON. CAR. / V: cerăș, ce~, ~răș, ciu~ / Pl: ~i / E: ml *ceresius] 1 (Bot.) Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). 2 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la un ~ copt A privi cu mare admirație (și poftă). 3 (Bot; îc) ~-amar (sau ~-de-pădure, ~-păsăresc, ~-sălbatic) Pomul Prunus avium. 4 (Bot; îc) ~-pietros Pomul Prunus duracina. 5 (Bot; îc) ~-de-Ispas sau ~-dulce, ~-negru Pomul Prunus juliana. 6 (Bot; îc) ~-de-Bărăgan, ~-pitic Pomul Prunus Chamoecerasus.

ciureașă sf vz cireașă

ciureș sm vz cireș

❍ CERAȘĂ = CIREAȘĂ.

‡ CINEȘl pron. nehot. Fie-care [cine + lat. ipsī].

CIREAȘĂ (pl. -eșe. -eși) sf. 🌿 1 Poama cireșului, din care se cunosc mai multe varietăți: cireșe amari, din care se face dulceață; cireșe pietroase, moacre, drăgănele, de Ispas sau de Maiu, cu carnea vîrtoasă; cireșe ultoane, albe sau galbene, cu gust dulce, uneori sălciu; cireșe dospitoare, albe-roșietice, cam sarbede la gust; cireșe vișinatice, galbene-roșii, acricioase: cireșe negre, etc. ¶ 2 CIREAȘA-LUPULUI = MĂTRĂGUNĂ [lat. vulg. * cerĕsia].

CIREȘ sm. 🌿 1 Pom din familia rosaceelor care produce niște fructe cu sîmburi, foarte gustoase, numite cireșe (Prunus avium) (🖼 1217); Ⓟ: a se uita la cineva ca la un ~ copt (ISP.) , a privi cu drag ¶ 2 CIREȘ-DE-BĂRĂGAN, CIREȘ-PITIC = VIȘINEL [lat. vulg. *cerĕsius].

❍ CIUREȘ sm. Olten. Băn. = CIREȘ.

CIREAȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireși] – Din lat. ceresia (= cerasea).

CIREȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

CIREAȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului. Mă duc... să fur niște cireșe. CREANGĂ, A. 47. Doi ochi ca la dumneata, Zău că nu. mai pot afla, Așa negri frumușei Ca cireșele-n altoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37. Cireașă amară = fruct al cireșului sălbatic, de pădure, cu gust amar, folosit pentru prepararea dulceții. Cucoana Zinca a trimis încă de săptămîna trecută poștalionul, încărcat cu dulcețuri proaspete de cireși amare și de caise crude. CAMIL PETRESCU, O. 264. Cireașă neagră = fruct al unei specii de cireș, cu gust dulce și culoare neagră. Glicherie intră cu o farfurie mare încărcată cu fructe, între care zării, mai cu seamă, vestitele cireșe negre de la Pîngărați. HOGAȘ, DR. 282. Își cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. – Pl. și: (Munt.) cireși.

CIREȘ, cireși, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu flori albe și fructele drupe rotunde, roșii, foarte gustoase, asemănătoare cu vișinele, care se coc la sfîrșitul primăverii (Prunus avium). Flori albe plouă din cireși. SADOVEANU, O. III 113. Cînd colo, mă trezesc în cireșul femeii. CREANGĂ, A. 48. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Badea nalt cît un cireș... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. ◊ (În comparații) împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Sinziana și se uita la dînsa ca la un cireș copt. ISPIRESCU, L. 29.

CIREAȘĂ ~eșe f. Fructul cireșului. ~eșe amare. [G.-D. cireșei; Sil. -rea-șă] /<lat. ceresia

CIREȘ ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale și flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, cărnoase și pentru lemnul care este folosit în industria mobilei. /<lat. ceresius

cireașă f. poama cireșului, a cării carne e foarte zemoasă; cireașa lupului, mătrăgună. [Lat. vulg. CERESEA].

cireș m. 1. pom din familia rozaceelor care face cireșe (Cerasus); 2. lemnul său. [Lat. *CERESIUS (= CERASUS)].

cíneșĭ pron. (cine și -și). Vechĭ. Fie-care.

cireáșă (vest) f., pl. eșĭ (Munt.), eșe (Olt.), și ciréșă (est), pl. eșe (lat. cérasa, pl. de la cérasum, cireșă, vgr. kérasos, cireș, și kerásion, cireșă, ĭar acesta d. orașu Kerasús, -úntos, lat. Cérasus, -úntis, din Pont, la marea Neagră, unde eraŭ pădurĭ de cireșĭ sălbaticĭ, numit și azĭ de Turcĭ Kirasun [kiras, kiraz, arm. geras, pers. kires, cireșă], de unde Lucúl, după ce l-a învins pe Mitridate [66 în ainte de Hristos], ĭ-a adus și ĭ-a plantat în Italia; it. ciliegia și ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche, d. rom. vine vsl. črešĭnĭa, rus. rut. čeréšnĕa, bg. čereša). Fructu cireșuluĭ. Cireșe amare, un fel de cireșe de un roș foarte închis, maĭ micĭ și cam amare.

ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.

cireașă s. f., art. cireașa, g.-d. art. cireșii/cireșei; pl. cireși/cireșe

cireș s. m., pl. cireși

!cireașă s. f., art. cireașa, g.-d. art. cireșii/cireșei; pl. cireși/cireșe

cireș s. m., pl. cireși

cireașă s. f., art. cireașa, g.-d. art. cireșei; pl. cireșe

cireș s. m., pl. cireși

cireașă, pl. cireșe

cireașă, -reșe.

cireașă (cireși), s. f. – Fructul cireșului. – Mr. țeriașă, megl. cireașcă. Lat. cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Éléments, 33; Pușcariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerásce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjèrši (Meyer 224). Der. cireș (mr. țireșiu, megl. țireș), s. m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; cireșar, s. m. (vînzător de cireșe; luna iunie); cireșel, s. m. (luna iunie); cireșiu, adj. (roșu ca cireașa). Bg. čereša, pe care Conev 48 îl consideră greșit drept etimon al rom., provine cu siguranță din rom. (direct din lat. după Mladenov 682).

CIRÉȘ (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenușiu, frunze alungit-ovale și flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit în industria mobilei.

Prunus avium L., «Cireș pădureț». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, lung- pedunculate, grupate cîte 3-6 în corimbe umbeliforme. Frunze de la invers-ovate la alungite, lucioase, glabre. pînă la 15 cm lungime, pe partea inferioară pubescente, cu pețiol pînă la 6 cm lungime, cu glande, lamină puțin încrețită, acuminată. Arbore peste 15 m înălțime, coroană piramidal-ovată, scoarță lucioasă, netedă, care se exfoliază. Fructe, drupe negre-roșietice, rotunde, nepăroase și comestibile.

Prunus serrulata Lindl., « Cireș japonez ». Specie care înflorește primăvara, înainte sau o dată cu înfrunzirea. Flori albe, 3-5 în raceme pendente, neparfumate. Frunze ovoide cu vîrf lung, ascuțit, 6-12 cm lungime, serate, glabre, pe partea inferioară glauce, pe cea superioară verzi-închis. Arbore pînă la 25 m înălțime, cu scoarță netedă, maro-închis, ramurile tinere glabre. Fructe negre.

a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția.

cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

CINEȘI pron. v. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orișicare, orișicine.

CIREȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic v. cireș-de-Bărăgan.

cineși pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIȘICARE. ORIȘICINE.

CIREȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, vișin-sălbatic.