CIUCURE, CIUCUR sm. 1 Împletitură de lînă, de bumbac, de mătase, de fir, etc., de formă rotundă sau conică, care se coase ca podoabă la marginile hainelor, mobilelor sau draperiilor (🖼 1230): eu stam la fereastră și mă jucam cu ciucurii de la perdele (VLAH.) ¶ 2 pr. anal. Ori-ce atîrnă ca niște ciucuri: ciucuri mari de piatră atîrnați de tavan ca niște țurțuri de ghiață (VLAH.) ¶ 3 🌿 CIUCURUL-VOINICULUI – TRIFOIU-ROȘU ¶ 4 Ⓟ Plin ~ (de păduchi, de rîie, etc.), acoperit cu totul, plin și îndesat: ne trezim într’o bună dimineață plini ciucur de rîie căprească (CRG.) [ung. csukor].