CIUF¹ sm. I. 🐦 1 CIUHUREZ; în Mold. cunoscut și sub forma CIOF: Iar cioful juruește că noaptea fără somn în veci o va petrece (DON.) ¶ 2 Pasăre de noapte, de 18-20cm. ce seamănă cu bufnița; trăește prin livezi, grădini și vii, stînd toată ziua nemișcată într’un copac, în a cărui scoarță se confundă prin coloarea penelor sale, și numai după apusul soarelui pornește să-și caute hrana; numită și „ciuf-pitic” (Scops Aldrovandi) (🖼 1232) ¶ 3 ~-DE-CÎMP, ~-DE-BALTĂ, varietate de ciuhurez, avînd pe cap un moț mic alcătuit din pene scurte; petrece în timpul zilei printre ierburi sau trestii (Otus brachyotus) (🖼 1233). II. (pl. -furi) sn. 1 Moț de păr, smoc de păr sbîrlit în vîrful capului ¶ 2 F Părul capului ¶ 3 F Om, copil cu părul sbîrlit, nepieptănat: aci fuseși, ciufule? (DLVR.) III. adj. Cu părul sbîrlit, ciufulit: iapă ~ă (PANN) [comp. it. ciuffo].