CIUGULI (-ulesc) I. vb. tr. 1 A mînca ciupind cu ciocul (vorb. de păsări): văzu cloșa cloncănind și puii ... ciugulind meiu de aur (ISP.) ¶ 2 pr. anal. A mînca fără poftă, a gusta, a pișca cîte ceva din fie-care mîncare ¶ 3 A rupe, a ciupi cîte puțin cu dinții, cu unghiile, cu un obiect tăios, din ceva: își ciugulea unghiile de la o mînă (D.-ZAMF.). II. vb. refl. F A se săruta (vorb. de îndrăgostiți): vă retrageți ... ca să vă ciuguliți ca doi hulubași (ALECS.) [comp. CIOC].