❍ CIUPELI, CIUPILI (-lesc) vb. tr. Mold. Băn. 1 A jumuli (o pasăre: Fură rața din culcuș... Ș’o ciupele pe picioare (IK.-BRS.); află... pre o muiere singură care ciupilea o rață (CIAUȘ.) ¶ 2 A opări; a pîrli (un porc): și-a făcut foc, a ciupelit vînatul și începu a-l frige (MERA). [ung. csupálni].