CIUPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A apuca între degete pielea, strîngînd-o ¶ 2 A pișca cu ciocul ¶ 3 A rupe fărîmitură cu fărîmitură din ceva ¶ 4 A fura cîte puțin; a stoarce o sumă cît de mică de la cineva: mărturisesc c’aș fi vrut grozav să-i ciupesc ceva (VLAH.) ¶ 5 A căuta să scadă cît de puțin dintr’o sumă ce are de plătit ¶ 6 A înțepa, a pișca la limbă ¶ 7 Ⓕ A înțepa cu vorba: să ciupească cu vorba pe fetele mari cari se rușinează (DLVR.). II. vb. refl. iron. A se îmbăta ușor: îi plăcea să se și ciupească des (LUNG.) [comp. srb. čusati].<br />