ciurdár, ciurdari, s.m. (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ■ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean(u), nume de familie în jud. Maram. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).