CIURDĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Grup de vite cornute mari. Csordĕ. Grex. AC, 332. Csorda boilor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW Am ciurdă de boi. OG, 374. Variante: ciordă (AC, 332; PSALTIRE SEC. XVII, apud .TEW). Etimologie: magh. csurda, csorda. Vezi și ciordar. Cf. c i r e a d ă.