clámpă, clampe, (cleampă), s.f. (reg.) 1. Clanță. 2. Zăvor la ușă; vârtej; parte de broască în care intră zăvorul; scoabă. – Din ucr. klampa, clamp, cf. germ. Klamm (Scriban); der. regr. din clămpăni (DEX); din clamp „cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte din lemn” (MDA).