clapie sf [At: I. CR. VIII, 187 / Pl: ~ii / E: nct] (Îrg) Mulțime.

❍ CLAPIE sf. Olten. Băn. Droaie, mulțime: are o ~ de copii.

clápie f. (rudă cu clapă, clămpănesc). Ban. Olt. Droaĭe, pojijie (de copiĭ).

CLAPIE s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol.

clapie s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL.