cléi, cleiuri, (crei), s.m., pl. 1. (dial.) Creier. ■ Sens atestat în toate satele de pe valea Marei și a Vișeului; pe valea Izei se folosește crei, creri (ALRRM, 1969: 6). Semnalat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. clei, crei. 2. Ceara din urechi. – Var. a lui creier (MDA).