CLIENTELĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților unui magazin comercial. 2. Totalitatea clienților unui avocat sau ai unui medic. Era avocat tînăr. – Să-mi fac puțină clientelă, ca să nu se cheme că mă întreții tu, i-a spus. PAS, Z. I 93. Deocamdată are numai un birou avocațial într-un oraș din nordul Ardealului, unde se bucură de o clientelă serioasă și sigură. C. PETRESCU, Î. II 214. Înscris între avocați... și-a asigurat o mică clientelă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22. Clientelă electorală v. electoral. – Pronunțat: cli-en-.