Definiția cu ID-ul 572103:
Explicative DEX
clonț n., pl. urĭ (var. din clanț. Cp. cu cleanț și cu sîrb. kljun, dim. kljunić, cĭoc). Fam. Cĭoc, plisc (maĭ ales al păsărilor de pradă și, ironic, și gura omuluĭ): Nu-țĭ băga clonțu pin mîncarea mea! Tacă-țĭ clonțu! – În nord și clanț și clobanț.