clătí, clătesc, v.t.r. (înv.) 1. A (se) mișca, a (se) clătina. 2. A se cutremura: „În anul 1844, în luna lui Oktonvrie, în 23 zile s-au clătit pământul pănă la prânzu demineața” (Socolon, 2005: 196). 3. (ref. la rufe) A limpezi. – Din sl. klatiti „a scutura” (Scriban, DEX, MDA).