coșárcă, coșerci, (coșerneu), s.f. Coș mare de nuiele, cu două toarte: „Să trezește Ion cu o fată că trece pân munte, pă la el, cu o coșarcă în mână...” (Bilțiu, 2007: 134). ■ (onom.) Coșarcă, nume de familie în jud. Maram. – Din coșar + suf. -că (DEX); din magh. kosárka (MDA).