COACE (coc, perf. copsei, part. copt) l. vb. tr. 1 🍽 A găti la foc de-ale mîncării (vorb. în spec. de mîncări preparate din aluat, și supuse acțiunii focului, în cuptor, în țest, etc.): ~ pîine; tot astfel despre poame: ~ mere, castane, etc.; Ⓕ F: a ~ turta cuiva (PANN) (ISP.); a o ~ cuiva, a pregăti mijloacele de a se răzbuna asupra cuiva ¶ 2 A fierbe: cît fu noaptea de mare nu durmi cît ai ~ un ou (RET.) ¶ 3 🚜 🌿 A aduce la maturitate prin acțiunea căldurii solare: soarele coace grîul, poamele, etc. ¶ 4 A usca: arșița soarelui coace pămîntul și-l face să crape ¶ 5 Ⓕ A-l ~ setea (RET.), a se usca de sete, a-l chinui setea ¶ 6 Ⓕ A urzi în minte, a plănui: nu știu ce mai coace acum în mintea lui; Iar boierii pizmași... cocea sfaturi păgîne (BD.-DEL.). II. vb. intr. 🩺 A fi gata să spargă (vorb. de bube), a face puroiu: buba a copt. III. vb. refl. 1 A ajunge la maturitate, prin acțiunea căldurii solare: lăsăm grîul... de se coace bine pînă e aproape d’a se scutura din spic (I.-GH.); Ⓕ: a i se ~ mintea ¶ 2 🩺 A fi gata să spargă (vorb. de bube): buba cap nu face pînă nu se coace (PANN) [lat. vulg. *cocĕre < coquĕre].