COASTĂ (pl. -te) 1 sf. 🫀 Fie-care din oasele late și încovoiate (la om și la animale) de la coșul pieptului (🖼 1332): după Biblie, Eva ar fi fost creată dintr’o ~ a lui Adam; (P): iron. e gras de-i numeri coastele, e foarte slab; a zăcea pe coaste, a zăcea culcat; a fi mort; a-și da coastele cu cineva, a lucra împreună, în bună înțelegere cu cineva; a-i pune sula în coaste, a întrebuința mijloace violente spre a sili pe cineva, a-i pune cuțitul la beregată; a bate sau a freca la trei coaste, a da o bătaie strașnică; a-i face pîntece din coaste, a-l snopi în bătăi, a-i rupe coastele ¶ 2 Lature: flanc: unul să atace pe Turci în ~ și celălalt pe la spate (I.-GH.) ¶ 3 🌐 Povîrnișul unui deal sau unui munte: Pepelea s’au întins pe coasta muntelui la soare (SB.) ¶ 4 🌐 Țărm, mal, partea mării care este aproape de țărm [lat. costa].