COBILĂ, COBÎLĂ (pl. -le) sf. 1 🚜 Două lemne împreunate la un capăt printr’un piron și pe care se așează plugul cînd nu lucrează (cînd îl duce la cîmp sau îl aduce acasă) ¶ 2 🔧 Unealtă a rotarului, scaunul de înspițat în care se pune roata cînd se înspițează sau se obedează (🖼 1334) ¶ 3 Băn. COBILIȚĂ 1 [vsl. kobyla].