COBZĂ (pl. -ze) sf. 1 🎼 Instrument muzical, în formă de mandolină mare, cu zece coarde, care, pișcate cu o pană, produc numai cinci sunete, reducînd instrumentul numai la rolul de acompaniament (🖼 1338): Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul (EMIN.) ¶ 2 Ⓕ A lega ~, a lega strîns pe cineva, încît să nu se poată mișca: m’au prins și m’au dus legat ~ la un schit în munte (CAR.) [rut. rus. pol. ung. kobza].