COCOȚA (-oțez) vb. refl. și tr. 1 A (se) așeza pe o creangă sau pe o culme ridicată: cocoșul s’a cocoțat sus pe pom; trăsura acum se cocoța în cîrca unui dîmb (DEM.) ¶ 2 Ⓕ A (se) ridica, a (se) înălța mai sus decît i se cuvine (vorb. de o situațiune, de un rang, de un post, etc.): pe trenul Voivozilor... se cocoțează tot felul de lichele... din șandramalele Fanarului (VLAH.).