CODÎRLĂ, CODIRLĂ (pl. -le) sf. 1 Partea dindărăt a căruței, alcătuită din două lemne încovoiate, împreunate prin speteze și legate de car prin niște lanțuri sau gînjuri; numită, după regiuni, și, „chelnă” sau „chilnă”, „șușlete”, etc. (🖼 1360): alții cu căruțele goale și cu maldăr proaspăt în codirle (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cel din coadă, cel din urmă: baciul începe, și după dînsul, pe rînd, ceilalți pînă la codîrlă (ISP.) [coadă].