COFĂ (pl. -fe) sf. 1 Mold. Bucov. Trans. Doniță: înturnîndu-se mirii de la cununie, se varsă înaintea lor cofe pline cu apă (GOR.); Ⓕ: a pune în ~ pe cineva, a întrece, a dovedi, a lăsa mai prejos pe cineva prin pricepere sau prin viclenie: las’ pe mine c’am să ți-i pui în ~ (ALECS.); a turna cu cofa, a turna cu găleata (vorb. de ploaie) ¶ 2 Trans. Măsură de capacitate de 1 oca (= 2 fele) ¶ 3 Olten. Căuș cu care se ia mălaiul spre a se pune în căldare (R.-COD.) [rut. srb. bg. kofa < germ.].