COLAC sm. 1 🍽 Pîine rotundă împletită ca o cunună; se face în casă din făină de grîu, și se împarte la anumite ocaziuni (botez, nuntă, înmormîntare, la praznice, etc.) (🖼 1368): a da și a primi ~i este una din vechile datini ale țării: de aci o mulțime de locuțiuni și proverbe în legătură cu diversele împrejurări cînd se dau sau se primesc colaci: a aștepta sau a umbla după ~i calzi, a umbla să capete un folos mai de seamă; a aștepta ca mortul ~ul, a aștepta cu mare dor și nerăbdare; a aștepta în zadar; dă-i ~ și lumînare! nu se mai alege nimic din asta; a trecut baba cu colacii 👉 BABĂ 1; (asta-i) ~ peste pupăză, din rău în mai rău, după o pagubă suferită vine și altă nevoie; cum e sfîntul și ~ul (aluziune la colacii ce se duc la biserică în cinstea unui sfînt); cînd vrea Dumnezeu, vine și dracu cu ~i, cînd ai noroc, îți vine binele chiar de unde nu te aștepți; omul nu fuge de ~, ci de ciomag, de bine, nimeni nu fuge ¶ 2 pr. ext. Dar ce se dă la anumite împrejurări (la nuntă, etc.), plocon: se gătiră să aducă după obiceiu cîte ceva ~i la nuntă (SB.); darul ce se dă babei care descîntă: leacul fie ori nu fie, ~ul babei se știe ¶ 3 ‡ Dar (în genere) (DOS.) ¶ 4 ‡ Răsplată dată celuia ce găsește un lucru pierdut, celuia ce denunță pe un tîlhar, etc.; despăgubire pentru vite ținute de pripas, etc. ¶ 5 Cunună de flori: în ziua de Sînziene, se face cîte un ~ de sînziană și-l asvîrl pe casă (GOR.) ¶ 6 pr. anal. Încolăcitură a trupului sau a coadei animalelor: cîinii își desfășurau ~ul trupului (DLVR); șarpele se face ~; iron. umblă ca cîinele cu ~i în coadă ¶ 7 Împrejmuirea, cercul de piatră din jurul unui puț (🖼 1369): pe ~ul fîntînii erau două pahare de argint (CRG.) ¶ 8 Sîrmă răsucită de mai multe ori în formă de cerc: ~ de sîrmă ¶ 9 pl. Cele două cercuri de lemn care constitue obezile roții la moara de apă ¶ 10 ⛵ ~ de scăpare, ~ de salvare, cerc de plută ce se aruncă unui om căzut în apă. ca să se poată susține la suprafață (🖼 1370) [refăcut din pl. colaci < vsl. kolačĭ].