Definiția cu ID-ul 440289:
Etimologice
colaca s. m. – Lingușitor, periuță. Ngr. ϰόλαϰας (Tiktin; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. colachie, s. f. (adulare, lingușire), din ngr. ϰόλαϰεία.
colaca s. m. – Lingușitor, periuță. Ngr. ϰόλαϰας (Tiktin; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. colachie, s. f. (adulare, lingușire), din ngr. ϰόλαϰεία.