COLĂCI (-ăcesc) I. vb. tr. 1 A introduce. a recomanda pe lîngă părinții unei fete de măritat pe un tînăr care umblă să se însoare; a propune spre însurătoare sau spre măritiș: a peți: viindu-i și lui vremea să se însoare, mumă-sa îl duse la o fată pe care i-o colăcise o pețitoare (ISP.) ¶ 2 pr. ext. A introduce într’un loc: a venit cu Blănarul, uite el l-a colăcit pe-aici (VLAH.) ¶ 3 ‡ A da colac (= despăgubire, răsplată). II. vb. refl. 1 A se încolăci, a se face colac: v’ați colăcit ca tîrîtoarele la poalele lui (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ A se introduce într’un loc.