Definiția cu ID-ul 1244665:

Regionalisme / arhaisme

CONAC s.n. 1. (Mold., ȚR, Ban.) Popas. A: Cu al doilea conac, au stat la Podul Înalt, spre Bîrlad. CLM, 125r. La toate conacele mulțimea de țărani și de slujitori îi ieșiia înainte, NCL II, 292. Au purces veziriul de la Stife cu toale oștile, fâcînd doao conace. IM 1754, 144r;. cf. M. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS; IM 1754,144v ; H 17792, 74v. B: Despre rînduiala conacelor. R. .GRECEANU. Au purces veziriul de la Stife cu toate oștile, făcînd doao conace. IM 1730, 203v; cf. NEAGOE;. R. POPESCU; IM 1730, 204r. C: Konak. AC, 347. // Să gătească conac, că vine Darie cu putearea lui. A 1776, 93v. 2. (Mold.) Distanța de la un popas la altul. Spun să-l fi petrecut un conac singur Despot-Fodă. N. COSTIN. Etimologie: tc. konak. Vezi și conăci. Cf. o t u r a c.