Definiția cu ID-ul 912757:
Explicative DEX
COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. ◊ (Poetic) Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88.