córfă, corfe, s.f. (reg.) 1. Coș pentru evacuarea fumului (la cuptoarele tradiționale), mai larg la partea inferioară și mai strâmt la partea superioară, ce pornește de deasupra vetrei, trece peste cuptor și conduce fumul în tindă. 2. Coviltir; herneu, arnău. – Din germ. Korf „coș, paner” (DEX, MDA), prin interm. săs. korf (Șăineanu).