COSOR (pl. -oare) sn. 1 Cuțit încovoiat la vîrf, întrebuințat în spec. de vieri și grădinari pentru tăiat butucii de viță, pentru cules strugurii sau pentru curățat altoii (🖼 1514): sta în soare cu ~ul în mînă să curețe piersicii de uscături (D.-ZAMF.) ¶ 2 🌿 Plantă numită și „brădiș”, cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici, care crește în apele limpezi (Ceratophyllum) (🖼 1515): pîlcuri de rațe care înnotau printre florile albe de ~ (SAD.) [vsl.].