COTRUȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Trans. 1 Spațiul gol între cuptor și perete, unde se pun diferite vase și unde stau de obiceiu pisicile: de sf. Toader ... mîța nu se lasă în ~, că alungă pețitorii (VOR.) ¶ 2 = COTLON 2 ¶ 3 Trans. (VIC.) Locul unde cade fînul din podul grajdului [ung. katroc].