COVERGĂ¹ (pl. -gi), COVERCĂ (pl. -ci) sf. Olten. 1 Adăpost (al vînătorilor, al pîndarilor, etc.) făcut din rogojini, din frunze cu nuiele, etc.: am petrecut șapte săptămîni la fum, în covergi de scînduri și de rogojini (I.-GH.) ¶ 2 Olten. Băn. COVERCI pl. Cercurile de nuiele ce se pun la un car și peste care se aștern rogojini, etc.; coviltir [blg. koverka].