COVERGĂ² (pl. -gi) sf. Mold. Nuia încovoiată: crîsnicul vine cu patru covergi, și-l bagi în apă și-l scoți cu pești (GR.-N.); pr. ext. despre sîrmele de la scheletul umbrelei: o umbrelă ... din care ieșeau covergile, țăpușele ca niște dinți de pieptene (D.-ZAMF.) [bg. kuverki].