coș, coșuri, s.n. 1. Construcție pentru depozitarea porumbului confecționată din nuiele împletite; coștei, hambar. 2. Cucui, umflătură. 3. Împletitură din nuiele pentru depozitat sau transportat obiecte. 4. Albie, covată. 5. Partea în care se toarnă grăunțele la măcinat. 6. Horn. – Din sl. koši „coș” (DEX, MDA).