coștéĭ n., pl. eĭe (ung. kastély, castel). Trans. Castel. Buc. Săculeț: zece coșteĭe de malaĭ (Marian, Nunta, 757). Mold. Mică față de pernă: spre rugăcĭune (Jidanu) cu cărțile în coșteĭu alb de pînză. (Sadov. VR. 1908, 5, 170). Pungă de hîrtie de luat marfă (de ex., un kg. de orez) de la băcălie.