cráinic, crainici, s.m. (reg.) Persoană care anunța poporul de deciziile autorităților; vestitor. ■ (top.) Crăiniceni, localitate (a.d. 1389) situată la poalele muntelui Crainicu, în Maram. din dreapta Tisei. ■ (onom.) Crainic, nume de familie în jud. Maram. – Din rus., ucr. krajnik „judecător” (Șăineanu, MDA); din vsl. krajnikú „regal” (Scriban, DER).